- contradictie
- n. contradiction, denial; opposition; inconsistency
Holandés-inglés dicionario. 2013.
contradictie
Look at other dictionaries:
contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… … Dicționar Român
contradícţie — s. f. (sil. ţi e), art. contradícţia (sil. ţi a), g. d. art. contradícţiei; pl. contradícţii, art. contradícţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
antagonist — ANTAGONÍST, Ă, antagonişti, ste, adj. Care se află în antagonism (unul faţă de altul); antagonic. ♢ Contradicţie antagonistă = contradicţie antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. Trimis de ana zecheru, 28.02.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
antinomie — ANTINOMÍE, antinomii, s.f. Contradicţie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc şi care totuşi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat.… … Dicționar Român
antagonism — ANTAGONÍSM, antagonisme, s.n. Formă a contradicţiei dintre grupuri şi clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicţie de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANTAGONISM … Dicționar Român
antilogie — ANTILOGÍE, antilogii, s.f. Contradicţie între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antilogíe s. f., art. antilogía, g. d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile … Dicționar Român
contrazicere — CONTRAZÍCERE, contraziceri, s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicţie, dezacord, opoziţie. – v. contrazice. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CONTRAZÍCERE s. 1. v. contradicţie. 2. (pop.) încontrare. (A avut o contrazicere… … Dicționar Român
antagonic — ANTAGÓNIC, Ă, antagonici, ce, adj. Antagonist. ♢ Contradicţie antagonică = contradicţie care constituie conţinutul procesului de dezvoltare şi care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr.… … Dicționar Român
ciocni — CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz.… … Dicționar Român
contradictoriu — CONTRADICTÓRIU, IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ♢ loc. adj. si adv. În contradictoriu = (Care este) în opoziţie de idei cu… … Dicționar Român
contraria — CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându i ceva care se opune convingerilor, intenţiilor sau dorinţelor sale. [pr.: ri a] – Din fr. contrarier. Trimis de IoanSoleriu, 09.06.2004 … Dicționar Român
